Cloşca cu puii de aur
Locatie emblematica pentru judetul
Buzau sub multiple aspecte, comuna Pietroasele este cunoscuta atat in
tara cat si peste hotare, ca locul de descoperire al celebrului tezaur Closca cu puii de aur. Gasit in mod intamplator in anul 1837 de catre doi mesteri pietrari, Ion Lemnaru si Stan Avram, socru si ginere, tezaurul avea sa provoace in jurul sau o intreaga serie de evenimente, dezvoltand o istorie proprie si zbuciumata. Angajati de catre antreprenorul albanez Anastase Tarba Verusi, cunoscut si sub porecla de Arnautul, cei doi mesteri extrageau piatra de la poalele masivului Istrita pentru ridicarea zidului Episcopiei Buzaului. in timpul executarii acestor lucrari o viitura a rupt podul de la Calnau, iar autoritatile i-au incredintat aceluiasi Verusi si construirea podului, ceea ce a insemnat necesitatea unui surplus de piatra. Pentru noua lucrare constructorul a primit de la statul roman suma de 4000 piastri. Mesterii pietrari Ion Lemnaru si Stan Avram au descoperit piesele tezaurului doar prin simpla ridicare a unor blocuri de piatra, intr-o alveolare. Desi astazi sunt recuperate si cunoscute publicului doar 12 piese, cu o greutate totala de 19,820 kg, se pare ca initial tezaurul era compus din 22 de obiecte. incantati dar si speriati de aceasta descoperire cei doi pietrari au ascuns obiectele in podul casei. La doar cateva luni au mutat intregul tezaur la Gheorghe Baciu, un nepot al lui Ion Lemnaru, cei doi fiind nevoiti sa se mute, ca efect al „Legii pentru alinierea satelor”. Fara a recunoaste materialul din care erau prelucrate piesele si presupunand ca este vorba de arama cei doi au mers la un mester fierar cu un fragment dintr-un obiect spre a li se prelucra un accesoriu gospodaresc (o clanta sau o balama). Datorita proprietatilor aurului piesa a fost aruncata de fierar intrucat nu a putut fi transformata in produsul cerut. Acum se inregistreaza si o prima deteriorare a tezaurului, intrucat cei doi tarani au incercat sa vanda unele piese, intregi sau sparte. In 1838 Verusi afla de descoperire si sosit la Pietroasele a luat legatura cu cei doi, reusind sa ii convinga sa preia o bucata dintr-un obiect al tezaurului spre a o prezenta unui bijutier din Bucuresti. Se pare ca a luat un fragment de colan, cu inscriptie, disparut astazi fara urma. La putin timp Verusi, intors de la Bucuresti, a luat legatura iarasi cu cei doi tarani si a reusit sa cumpere de la acestia intregul tezaur pe suma de 4000 de piastri, banii primiti de la statul roman pentru refacerea podului afectat de viitura. Dupa ce a luat contact cu toate obiectele ce compuneau tezaurul spre a nu atrage atentia asupra lor, proaspatul proprietar a luat decizia de le sparge. Astfel a fost taiata cu toporul tipsia de aur in patru bucati; tezaurul a fost apoi ascuns undeva in apropierea santierului de la podul de la Calnau. in incercarea sa de a ascunde existenta tezaurului, Verusi a gresit fundamental prin faptul ca nu a dat importanta pietrelor pretioase care s-au imprastiat prin curte odata cu spargerea pieselor. Acestea au fost stranse cu matura de Gheorghe Baciu si aruncate in drum, de unde copii le-au folosit in scopuri ludice. De la acest episod si pana la a alfa autoritatile despre intreaga poveste nu a fost decat un pas. Cum prin prevederile Regulamentelor Organice se faceau referiri clare la patrimoniul national, tezaurul era inca de la descoperire, proprietate a statului roman si trebuia predat autoritatilor. De aceea, imediat dupa aflarea acestor evenimente, s-a dispus inceperea cercetarilor si s-a declansat operatiunea de recuperare a obiectelor. in anul 1838 au fost arestati toti cei care au avut legatura cu tezaurul: cei doi mesteri pietrari Ion Lemnaru si ginerele sau Stan Avram, antreprenorul albanez Verusi, Gheorghe Baciu si Nicolae Baciu, tainuitori ai tezaurului pana la achizitionarea lui de catre Verusi si arendasul Ghita, care se pare ca a primit de la Verusi o serie de obiecte pentru a nu-l da in vileag autoritatilor. Pe timpul detentiei cei doi mesteri pietrari care au descoperit tezaurul au murit in conditii misterioase. Aceeasi soarta a cunoscut-o si Nicolae Baciu la putin timp dupa punerea lui in libertate. in 1839 procesul a fost incheiat si pentru ca s-a considerat ca piesele au fost recuperate (doar 12 din totalul de 22) Verusi a fost scos de sub acuzatie, fara a i se imputa suma de 4000 de piastri, iar arendasul Ghita a fost condamnat la doi ani de detentie. Acestia din urma au cunoscut o evolutie spectaculoasa in plan financiar dupa repunerea in libertate. Verusi a devenit unul dintre cei mai importanti antreprenori in lucrari de constructie din tara, iar arendasul Ghita si-a achizitionat importante suprafete de vie in judetul Buzau, mosii si a ridicat un impozant hotel in oras. El apare in 1864 si pe listele electorale din judetul
Buzau, plasa Tohani. De aceea se banuieste ca cei doi au pastrat si valorificat in scopuri personale o parte dintre obiectele disparute astazi. Aflarea vestii ca o descoperire de importanta majora a fost facuta pe teritoriul comunei Pietroasele nu a ramas fara urmari printre localnici. Acest lucru a declansat o adevarata vanatoare de comori pe Istrita. Se pare ca astfel au mai fost descoperite si alte obiecte precum o cupa de aur rotunda, incrustata cu pietre pretioase, asemenea celor de pe obiectele tezaurului, precum si un lant din aur. Imediat dupa intrarea tezaurului in circuitul stiintific, el s-a bucurat de atentia cuvenita din partea specialistilor. Studierea sa este legata de numele lui Alexandru Odobescu, cel care a publicat lucrarea ’’Le trésor de Petrossa’’ in trei volume dintre care primul a aparut in anul 1889, iar ultimele doua dupa tragica moarte a cercetatorului, in 1896 si respectiv 1900. De altfel in numarul gazetei „Romania” din 13 august 1838 aparea articolul semnat de Petrache Poenaru intitulat „Descoperirea Tezaurului de la Pietroasa”. Fiind cel mai mare tezaur de aur din lume descoperit la vremea aceea – inca nu se descoperise mormantul lui Tutankamon – Tezaurul de la Pietroasele a fost expus in marile muzee ale lumii: 1867 – Expozitia Universala de la Paris, 1868 – Muzeul “Senth Kensingthon” din Londra, 1872 – Expozitia Internationala de la Viena. incercand sa repare daunele produse de Verusi tezaurului el este incredintat spre refacere lui Paul Telge, bijutierul familiei regale de Habsburg. Cu acest prilej au fost executate si patru copii dupa piesele originale, dintre care cea mai reprezentativa se afla expusa la Muzeul Judetean Buzau. Celelalte au fost oferite in dar caselor regale de catre autoritatile romane. Istoria tulburata a Tezaurului de la Pietroasele a intrat acum intr-o noua etapa. Reintors in
tara dupa periplul international, a fost expus intr-o sala a Academiei Romane. De aici in 1872 a fost furat de catre Dimitrie Pantazescu, fost student al Seminarului, fiul unui preot din Titu, angajat ca impegat de miscare la CFR. Strecurat in sala bibliotecii Senatului, deasupra salii unde era expus tezaurul, a profitat de zgomotul furtunii din acea noapte de 19/20 noiembrie si printr-o spartura provocata in dusumea a coborat in sala tezaurului. De aici a iesit dimineata cu obiectele legate de picioare, pe sub pantaloni. Autorul furtului a fost prins in doar 6 zile, piesele fiind recuperate in totalitate. La fel ca si cei implicati in descoperirea si tainuirea tezaurului Dimitrie Pantazescu a murit in mod suspect, in timpul cercetarilor. Ramas in
tara si apreciat peste hotare Tezaurul de la Pietroasele va fi trimis la spre pastrare la Moscova in iulie 1917, alaturi de alte valori ale Bancii Nationale a Romaniei, in conditiile spargerii frontului romanesc de catre trupele germano-bulgare conduse de feldmaresalul Auguste von Mackensen. Dupa incetarea ostilitatilor el nu a fost restituit statului roman de catre guvernul bolsevic. Dupa indelungi demersuri a fost inapoiat Romaniei in 1956, aflandu-se acum expus la Muzeul National de Istorie a Romaniei din Bucuresti. Disputele stiintifice dezvoltate pe marginea acestei descoperiri au aparut chiar din anii imediat urmatori recuperarii ei. Alexandru Odobescu a datat tezaurul in sec. IV d. Hr. atribuindu-l regelui vizigot Athanaric, de numele caruia se leaga in 372 martiriul misionarului crestin Sava, cunoscut si sub denumirea de Sava Gotul. Acceptand aceasta idee, admitem faptul ca piesele ce compun Tezaurul de la Pietroasele au fost ingropate undeva intre anii 376 – anul invaziei hunilor la nordul Dunarii si 380 – anul retragerii lui Athanaric in Imperiul Roman. La teza propusa de Odobescu in 1866 au aderat si alti cercetatori precum Bock, Linas si Lasteyrie. O problema aparte este reprezentata de provenienta pieselor care compun tezaurul. Odobescu sustinea ca ele au fost realizate de mesteri ai lumii barbare, care au intretinut legaturi cu civilizatia greco-latina. Alti specialisti le considera fie de provenienta orientala, prelucrate in atelierele romane din Antiochia, fie prelucrate chiar in zona Constantinopolului. in acest din urma caz, tezaurul ar putea reprezenta un dar al lui Iulian Apostatul (331 – 363) facut lui Athanaric. Aceasta practica are o larga raspandire in lumea romana, mai ales incepand cu sec. I d. Hr. Indiferent de disputele stiintifice sau profane legate de Tezaurul de la Pietroasele, aceasta descoperire ramane una de importanta majora pentru cercetarea istorica nationala si internationala. Ea a adus in atentia specialistilor studiul epocii migratiilor si reprezinta un punct de referinta pentru cercetarea romaneasca si internationala.
http://postimage.org/image/2gse3phdw/
http://postimage.org/image/2gtq2ajpg/
http://postimage.org/image/2gubka24k/
http://postimage.org/image/2gvniv4g4/
Castrul roman de la Pietroasele
Se crede că acest castru a fost construit de către împăratul Constantin cel Mareîn perioada campaniei din anul 332 împotriva goților de la nord de Dunăre. În această campanie armata bizantină, condusă de Constantin al II-lea - fiul împăratului, îi înfrânge pe goți și, ca urmare, ținuturile de la nord de Dunăre reintră pentru o perioadă sub stăpânire romană. În castru se instalează Legiunea a XI-a Claudia venită de la Durostorum.
În necropola alăturată castrului s-au descoperit monede din perioada împăratului Constantin al II-lea. O raritate o constituie siliqua în greutate de 2,09 g emisă deOficina din Arles.
În situl arheologic din apropiere au fost găsite fragmente de olane romane, provenind din rețeaua de alimentare cu apă a castrului și așezării civile din sec. IV p. Hr. precum și o instalație de aducțiune și de distribuire a apei săpată în piatră.
Castrul roman de la Pietroasa (124 m x 158 m), care a fost descoperit în anii '90, cuprinde și termele (băile termale romane) înconjurate de zidul sudic de apărare, aparținând de cultura Pietroasa. Castrul roman va fi prezentat parțial publicului, prin amenajarea unui muzeu ce va cuprinde termele și zidul sudic de apărare.
